Contabilul si stresul

Meseria de contabil implica stres, risc si extenuare fizica. Daca cu putin timp inainte puteam sa spunem ca riscul legat de gasirea unui loc de munca nu exista atunci cand vorbim despre profesia de contabil, deoarece contabili se vor cauta tot timpul, astazi in plina criza financiara, aceasta afirmatie nu prea mai este valabila. Acestui lucru “dureros” se adauga si faptul ca un numar din ce in ce mai mare de persoane vor o cariera de contabil ceea ce conduce la un plan de salarizare mai prost. Insa, acesta este un risc universal cu care se intalneste orice om, indiferent de domeniul de activitate. In zilele noastre, in meseria de contabil tot ceea ce conteaza este sa vrei sa muncesti pentru a capata cat mai multa experienta. Odata ce ai capatat putina experienta ai ca alternative sa iei "n" firme mai mici carora sa le tii contabilitatea sau sa lucrezi intr-o companie mai mare, dar unde cerintele sunt mai mari. Tu ce preferi??

Contabilitatea creativa

Existenta incertitudinilor de tot felul atat in plan economic cât si contabil, in care intreprinderea isi desfasoara activitatea, face ca multe din elementele situatiilor financiare, sa nu poata fi masurate cu certitudine, ci doar estimate.
Optiunea managementului intreprinderii pentru una din multiplele tratamente si politici contabile, creaza implicit posibilitatea alegerii intentionate a celei care raspunde intereselor sale,care nu intotdeauna converg spre imaginea fidela, si mai degraba spre o imagine convenabila. Apare astfel, o distorsionare a calitatii informatiei financiare, generând incertitudini cu privire la consecventa si comparabilitatea informatiilor destinate utilizatorilor, situatie in care avem de a face cu o contabilitate de intentie, altfel spus, se intra in sfera contabilitatii creative .Conceptul de contabilitate creativa, isi are, se pare, originea in traducerea expresiei ,,creative accounting’’ utilizat de multa vreme in Marea Britanie, fiind preluat in mai multe lucrari de specialitate sub denumirea de ,,contabilitate imaginativa’’sau ,,contabilitate de intentie’’. Diversi autori, definesc destul de divergent, acest concept ca reprezentând ,,ansamblul tehnicilor, optiunilor si libertatilor lasate de textele contabile care, fara a se indeparta de normele si de exigentele contabile, dau conducatorilor de intreprinderi posibilitatea de a jongla cu rezultatul.
Nu se pot aduce acuze argumentate de nerespectare a normelor profesionale sau legale, dar in care logica bunului simt sesizeaza prezenta unei anumite doze de ,,fortare a notei ’’.
In incercarea de a surprinde cât mai exact sensul contabilitatii creative, din definitiile diversilor autori, rezulta unele caracteristici comune :
- contabilitatea creativa nu implica incalcari ale prevederilor legale ;
- contabilitatea creativa presupune un exercitiu de creativitate al contabililor, de a traduce inovatii juridice, economice si financiare, pentru a oferi solutii in favoarea celor interesati, exploatând bresele si lacunele legale si profesionale.
- tehnicile si practicile oferite de contabilitatea creativa, au ca rezultat o cosmetizare a realitatii pana la limita credibilului, in scopul servirii anumitor interese.

Globalizarea afacerilor, da nastere permanent unei provocari din partea contabililor, pusi in fata unor noi forme de manifestare a identitatii firmelor aflate in permanenta competitie, pe o piata mult amplificata, unde nevoia de informatie este mult diverificata si rapida, devenind uneori si un instrument de marketing si publicitate. In acest context, contabilul trebuie sa gaseasca solutii rapide de adaptare la noile cerinte informationale, uneori fara a mai astepta normalizarea, impunându-se astfel nevoia de creativitate, in a gasi solutii si tratamente care sa favorizeze imaginea companiilor si obtinerea unui avantaj, fara a intra in conflict cu legea.
De asemenea, dezvoltarile economice, juridice si sociale, dar si presiunea utilizatorilor de informatii au facut necesara inovatia contabila iar pe aceasta baza dezvoltarea unei contabilitati creative. O asemenea contabilitate, s-a dezvoltat cu precadere in economiile anglo-saxone datorita libertatilor profesiei contabile. Ea s-a asezat la limita dintre forma legala si substanta economica a tranzactiilor si evenimentelor. Discutata din perspectiva practicienilor contabili, aparitia contabilitatii creative a fost facilitata de tratamentele de baza si alternative folosite pentru rezolvarea aceleiasi probleme. In cele mai multe cazuri o problema contabila are cel putin doua solutii, cu efect diferit asupra pozitiei financiare si performantelor intreprinderii.
Putem aprecia ca aparitia contabilitatii creative a fost influentata si de flexibilitatea normelor contabile internationale. Contabilitatea creativa este tratata in cele mai multe cazuri in mod negativ (creatie negativa), menita sa conduca la intocmirea unor situatii financiare in masura sa raspunda la dorintele managerilor privind pozitia financiara si performanta intreprinderii. In felul acesta, situatiile financiare, nu sunt ceea ce trebuie sa fie (discursul normativ), ci ceea ce se doreste (discursul interesat). Tratarea simultana a contabilitatii creative ca un instrument pentru a realiza interesele contabile dar si ca o inginerie contabila se sprijina pe politicile contabile adoptate de catre o intreprindere pentru a produce si comunica informatii.

Dihotomia contabilitate-fiscalitate

Legatura contabilitate - fiscalitate
Dupa 1990 in Romania contabilitatea era dependenta de fiscalitate, aceasta exercitand o influenta importanta asupra contabilitatii precum si asupra abordarilor retinute in materie de evaluare. Multe societari din Romania si-au manifestat tendinta de a-si subevalua profitul in scopul minimizarii impozitului. Deci putem vorbi de prezenta unui sistem contabil bazat pe o contabilitate puternic poluata “fiscal”.
Existenta provizioanelor reglementate in cadrul bilantului, calculul valorii amortizabile a imobilizarilor in functie de duratele normale de functionare a acestora stabilite la nivel national, fara a se tine cont de conditiile specifice ale fiecarei intreprinderi, sunt cateva exemple care reliefeaza stransa legatura dintre contabilitate si fiscalitate.
In prezent, odata cu armonizarea contabilitatii romanesti cu directivele europene si cu incercarile de introducere in Romania a IAS/IFRS, incepand cu exercitiul contabil 2000, se remarca, cel putin la nivel de reglementare, o deconectare din ce in ce mai evidenta a contabilitatii de fiscalitate. Un exemplu in acest sens il reprezinta amortizarea: regulile contabile pot diferi in mod semnificativ de regulile fiscale, ceea ce are ca efect tinerea a doua evidente a amortizarii: evidenta contabila (in registrele contabile) si evidenta fiscala (intr-un registru special destinat acestui scop).
Daca inainte contabilitatea se tinea « pentru patron, autoritatile fiscale si guvern », in principal, pentru stabilirea impozitelor si taxelor, activitatea de contabilitate si-a amplificat functiile, in sensul ca datele si informatiile furnizate mai trebuie sa deserveasca si alti beneficiari, cum ar fi : investitori ; angajati ; creditori financiari ; furnizori si alti creditori comerciali ; clienti ; guvernul si institutiile acestuia ; publicul.

Relatia contabilitate – fiscalitate
Contabilitatea reprezinta o sursa privilegiata de informatii pentru organele fiscale, majoritatea obligatiilor fiscale fiind stabilite pe baza datelor din contabilitate. S-a incercat si se incearca, de multe ori, sa se stabileasca o relatie de ordine intre fiscalitate si contabilitate, adica sa se precizeze cine influenteaza mai mult pe cine.
Legatura adeseori stransa intre contabilitate si fiscalitate s-a putut caracteriza prin cel putin doua trasaturi principale:
- regulile fiscale retineau o buna parte din regulile contabile in legatura cu evaluarea, recunoasterea veniturilor, cheltuielilor, imobilizarilor etc.;
- prin normele fiscale se introduceau dispozitii a caror respectare era obligatorie in contabilitate si care puteau conduce la o anumita denaturare a informatiei contabile: amortizari fiscale, inregistrarea unor subventii, tratamentul unor cheltuieli si venituri etc .
La sfarsitul fiecarui exercitiu este obligatorie punerea in evidenta a situatiei financiare, a patrimoniului si a rezultatelor.
Rezultatul contabil sau rezultatul fiscal impozabil este castigul /pierderea realizata de intreprindere in cursul perioadei de gestiune.
Codul fiscal stipuleaza ca pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sint deductibile numai daca sint aferente veniturilor. Astfel, principial, regula fiscala nu difera de regula contabila.
O diferenta neta intre regula fiscala si cea contabila este data de tratamentul unor cheltuieli cu dobanzile. Din punct de vedere contabil, acestea ramin in sarcina perioadei, in conformitate cu principiul independentei exercitiilor si cu principiul prudentei. Din punct de vedere fiscal, insa, recunoasterea cheltuielilor cu aceste dobanzi poate fi amanata pina la indeplinirea unor conditii. O alta sursa de dificultati in ceea ce priveste principiul contabil al independentei exercitiilor o reprezinta recunoasterea costurilor legate direct sau indirect de achizitia unor bunuri, cand sa fie acestea recunoscute pe chelutieli: la achizitie sau la consumul bunurilor sau in alte momente.


Reguli fiscale si cost istoric
Preluand recomandarile directivelor europene normalizatorii romani au reiterat in reglementarile contabile, principiul costului istoric precizind ca "la data intrarii in patrimoniu, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, numita si valoare contabila..."
Implicatiile fiscale ale principiului costului istoric pot fi puse in evidenta daca cercetam continutul acestei valori de intrare. De regula, valoarea contabila se compune din elemente printre care se regasesc si cheltuieli, in sens contabil, adica sume care au fost inregistrate sau care puteau fi inregistrate in conturile din clasa 6.
Or, in fiscalitate, cand spunem cheltuieli, ne intereseaza imediat deductibilitatea lor - ponderea si momentul de realizare ale acesteia.
Deoarece un obiectiv al gestiunii fiscale a intreprinderii este diminuarea sarcinii fiscale sau, daca aceasta nu este posibila, amanarea ei in timp, atunci putem sa ne propunem ca, la intrarea in patrimoniu, o parte cat mai mare din cheltuielile care pot fi cuprinse in valoarea de intrare sa fie deductibila imediat si integral, prin considerarea lor ca fiind cheltuieli ale perioadei. Includerea lor in cost ar insemna amanarea acestei deductibilitati pana la iesirea din patrimoniu (in cazul stocurilor) si, respectiv, pana la inregistrarea amortizarii, in cazul imobilizarilor.

Rezultatul contabil si rezultatul fiscal

Impozitul pe profit constituie pentru intreprindere o cheltuiala reprezentativa. Deoarece normele privind calculul rezultatului fiscal se diferentiaza de cele utilizate in contabilitate, contabilizarea acestei obligatii fiscale ridica anumite probleme. Pentru a concilia disjunctiile intre contabilitate si IAS 12 “Impozitul pe profit” ofera solutia pasajului intre rezultatul contabil si rezultatul fiscal. Acesta clarifica tratamentul contabil privind diferentele intre rezultatul contabil si rezultatul fiscal.
Conform IAS 12:
Rezultatul contabil reprezinta rezultatul inainte de impozitare (de scaderea cheltuielilor cu impozitul pe profit).
Rezultatul fiscal (profitul impozabil sau pierderea fiscala) este definit ca rezultatul exercitiului, determinat in concordanta cu reguli stabilite de autoritatea fiscala si care serveste pentru calculul impozitului pe profit exigibil sau recuperabil.
Diferentele intre rezultatul contabil si rezultatul fiscal se delimiteaza in diferente permanente si diferente temporare. Se opereaza cu structurile de impozit exigibil si impozit amanat. Relatia dintre rezultatul contabil inainte de impozitare si rezultatul fiscal poate fi definita astfel:
Rezultatul contabil = Rezultatul fiscal inainte de impozitare ± Diferente permanente ± Diferente temporare

Privind spre viitor…
Putem astazi vorbi de separarea celor doua discipline chiar autonome cu reguli si mecanisme proprii, fara insa ca intreprinderea sa faca abstractie de aplicarea normelor fiscale.
Chiar daca statul nu mai este principalul utilizator al informarii financiare, intreprinderea trebuie sa tina cont de respectarea normelor si principiilor impuse de fisc.
Recunoscand divergentele dintre dreptul contabil si cel fiscal, cele doua componente, contabilitate si fiscalitate, se intalnesc in aceeasi realitate, cea a intreprinderii creatore de bogatie dar si participanta la distribuirea acestei bogatii. De aceea recunoscand incompatibilitatea intre contabilitate si fiscalitate, nu trebuie omise interactiunile, care dupa parerea noastra sunt hotaratoare in gestiunea fiscala a intreprinderii.
Este foarte greu sa spunem ce se va intampla ,dar este clar ca, directia de evolutie a contabilitatii si fiscalitatii este conditionata, in primul rand, de variabilele economic si politic. Orice modificare a mediului economic si politic de pretutindeni a avut, mai devreme sau mai tarziu, repercusiuni si in plan contabil.
Pentru viitor, normalizatorul contabilitatii din tara noastra se gandeste poate sa implementeze in tara noastra practica determinarii rezultatului fiscal de catre inspectorii fiscali, in conditiile in care astazi s-a conturat profesia de inspector fiscal.