Politicile contabile sunt principiile, bazele, conventiile, regulile aplicate de o entitate economica pentru intocmirea situatiilor financiare. Existenta si rolul politicilor contabile sunt legate de obtinerea unei imagini fidele.
Politicile contabile dau posibilitatea entitatilor economic sa-si prezinte situatia financiara si pozitia acesteia in functie de specificul ei astfel incat sa reflecte cat mai fidel activitatea desfasurata. Situatiile financiare sunt o reprezentare structurata a pozitiei si tranzactiilor facute de o entitate. Obiectivul acestora este de a oferi informatii despre pozitia financiara, performanta si fluxurile de numerar ale unei entitati, utile pentru o gama larga de utilizatori in luarea deciziilor economice.
Avand în vedere influenţa politicilor asupra situatiilor financiare, compania trebuie sa utilizeze flexibilitatea permisa pentru a obţine o imagine fidela a activitaţii desfaşurate şi nu trebuie sa urmaresca selectarea politicilor care conduc la imaginea cea mai favorabila. In tarile in care informatia financiara se adreseaza investitorilor, imaginea fidela se obtine prin indeplinirea caracteristicilor calitative ale informatiilor (INTELIGIBILITATEA, RELEVANTA, CREDIBILITATEA, COMPARABILITATEA), pe cand in tarile in care informatia contabila se adreseaza in special statului acestea sunt fidele in masura in care sunt conforme cu reglementarile contabile.
Dar de-a lungul timpului s-a demonstrat ca exista situatii in care entitatile economice in loc sa utilizeze politicile contabile pentru a oferit o imagine fidela a situatiilor financiare, ele selecteaza si aplica unele politici cu scopul de a modifica rezultatele financiare. Astfel se creeaza o imagine mai buna sau mai rea, avand ca obiectiv sa se obtina anumite avantaje si beneficii de natura fiscala si nu numai.
Dupa toate acestea ne punem intrebarea daca nu cumva este mai bine si mai logic ca organismele de reglementare sa interzica aceasta flexibilitate si impuna tuturor entitatilor economice sa raporteze tranzactiile economice in acelasi mod.
Desi de-a lungul timpului s-au scos diferite politici, acest lucru este practic imposibil datorita faptului ca tranzactiile financiare si conditiile economice in cadrul carora acestea au loc nu sunt asemanatoare pentru a utiliza politici contabile identice , nici chiar de catre entitati din cadrul aceleasi ramuri.
Frecvent in mintea profesionistilor contabili se pune intrebarea legata de ce politici contabile ar trebui sa aplice in anumite cazuri atunci cand exista mai multe solutii sau nici una. Acestia ar trebui sa faca apel la judecata profesionala si caute raspunsul in cuprinsul unui standard sau a unei interpretari, sau in definitiile si criteriile de recunoastere ale activelor, datoriilor, veniturilor si cheltuielor prevazute in Cadrul Conceptual.
Pe de alta parte, prezentarea politicilor de contabilitate trebuie asigurata în note explicative sau anexa la situaţiile financiare, respectiv în situaţia privind regulile şi metodele contabile. Astfel, modificarile politicii de contabilitate, ce influenţeaza în mod esenţial asupra evaluarii şi luarii deciziilor de catre consumatorii de informaţii, precum şi cauzele acestor modificari trebuie dezvaluite în notele explicative la situaţiile financiare.
Politicile contabile dau posibilitatea entitatilor economic sa-si prezinte situatia financiara si pozitia acesteia in functie de specificul ei astfel incat sa reflecte cat mai fidel activitatea desfasurata. Situatiile financiare sunt o reprezentare structurata a pozitiei si tranzactiilor facute de o entitate. Obiectivul acestora este de a oferi informatii despre pozitia financiara, performanta si fluxurile de numerar ale unei entitati, utile pentru o gama larga de utilizatori in luarea deciziilor economice.
Avand în vedere influenţa politicilor asupra situatiilor financiare, compania trebuie sa utilizeze flexibilitatea permisa pentru a obţine o imagine fidela a activitaţii desfaşurate şi nu trebuie sa urmaresca selectarea politicilor care conduc la imaginea cea mai favorabila. In tarile in care informatia financiara se adreseaza investitorilor, imaginea fidela se obtine prin indeplinirea caracteristicilor calitative ale informatiilor (INTELIGIBILITATEA, RELEVANTA, CREDIBILITATEA, COMPARABILITATEA), pe cand in tarile in care informatia contabila se adreseaza in special statului acestea sunt fidele in masura in care sunt conforme cu reglementarile contabile.
Dar de-a lungul timpului s-a demonstrat ca exista situatii in care entitatile economice in loc sa utilizeze politicile contabile pentru a oferit o imagine fidela a situatiilor financiare, ele selecteaza si aplica unele politici cu scopul de a modifica rezultatele financiare. Astfel se creeaza o imagine mai buna sau mai rea, avand ca obiectiv sa se obtina anumite avantaje si beneficii de natura fiscala si nu numai.
Dupa toate acestea ne punem intrebarea daca nu cumva este mai bine si mai logic ca organismele de reglementare sa interzica aceasta flexibilitate si impuna tuturor entitatilor economice sa raporteze tranzactiile economice in acelasi mod.
Desi de-a lungul timpului s-au scos diferite politici, acest lucru este practic imposibil datorita faptului ca tranzactiile financiare si conditiile economice in cadrul carora acestea au loc nu sunt asemanatoare pentru a utiliza politici contabile identice , nici chiar de catre entitati din cadrul aceleasi ramuri.
Frecvent in mintea profesionistilor contabili se pune intrebarea legata de ce politici contabile ar trebui sa aplice in anumite cazuri atunci cand exista mai multe solutii sau nici una. Acestia ar trebui sa faca apel la judecata profesionala si caute raspunsul in cuprinsul unui standard sau a unei interpretari, sau in definitiile si criteriile de recunoastere ale activelor, datoriilor, veniturilor si cheltuielor prevazute in Cadrul Conceptual.
Pe de alta parte, prezentarea politicilor de contabilitate trebuie asigurata în note explicative sau anexa la situaţiile financiare, respectiv în situaţia privind regulile şi metodele contabile. Astfel, modificarile politicii de contabilitate, ce influenţeaza în mod esenţial asupra evaluarii şi luarii deciziilor de catre consumatorii de informaţii, precum şi cauzele acestor modificari trebuie dezvaluite în notele explicative la situaţiile financiare.
Exemple de politici contabile :
– IAS 16 - la evaluarile imobilizarilor corporale intreprinderile aflate in dificulate vor apela la evaluari optimiste in vederea cresterii capacitatii de indatorare;
– IAS 2 - alegerea unei metode de evaluare la iesire; includerea /omiterea unor costuri de productie;
– IAS 37 - supraestimarea provizioanelor in anii cu profit mare si reluarea acestora la venituri in anii cu dificultati;
– IAS 11 - alegerea metodei finalizarii totale sau pe cea a procentajului de finalizare;
– IAS 20 - trecerea direct pe capital a unei subventii sau trecerea pe parcursul anilor pe venit;
– IAS 7 – alegerea metodei directe/indirecte de prezentare a fluxurilor de numerar;
– IAS 16 - la evaluarile imobilizarilor corporale intreprinderile aflate in dificulate vor apela la evaluari optimiste in vederea cresterii capacitatii de indatorare;
– IAS 2 - alegerea unei metode de evaluare la iesire; includerea /omiterea unor costuri de productie;
– IAS 37 - supraestimarea provizioanelor in anii cu profit mare si reluarea acestora la venituri in anii cu dificultati;
– IAS 11 - alegerea metodei finalizarii totale sau pe cea a procentajului de finalizare;
– IAS 20 - trecerea direct pe capital a unei subventii sau trecerea pe parcursul anilor pe venit;
– IAS 7 – alegerea metodei directe/indirecte de prezentare a fluxurilor de numerar;
