Pe teritoriul tarii noastre contabilitatea s-a practicat din cele mai vechi timpuri, odata cu organizarea primelor asezari omenesti si cu dezvoltarea schimburilor de bunuri, ca raspuns la necesitatile de informare in legatura cu derularea activitatilor economice. Desi pe teritoriul tarii noastre nu s-au pastrat suficiente surse de informare, din cercetarile efectuate de o serie de specialisti de-a lungul timpului, s-a constatat ca in Dacia exista o contabilizare atenta in domeniul exploatarii minelor pentru urmarirea veniturilor generate de aceasta activitate.Istoria destul de zbuciumata a neamului romanesc si conjunctura economica, politica si sociala, de cele mai multe ori nefavorabile, au fost piedica in calea aparitiei si dezvoltarii literaturii contabile romanesti. Dintotdeauna teritoriul Romaniei a format o punte intre Europa si Orient, intrand astfel in perimetrul comertului international. Primele lucrari de contabilitate au aparut in spatiul romanesc abia in prima parte a secolului XIX, cu o intarziere de aproape trei secole fata de tarile europene occidentale, reprezentand, in cea mai mare parte, traduceri ale unor carti de contabilitate, scrise de autori francezi, germani sau italieni. Regulamentele Organice din anii 1831 si 1832 au avut un rol deosebit in evolutia contabilitatii romanesti pentru ca, prin continutul lor, au pus bazele organizarii contabilitatii publice si a invatamantului contabil in Moldova si in Tara Romaneasca. In anul 1865 a fost elaborata legea contabilitatii publice care s-a aplicat timp de treizeci de ani, cu o serie de modificari. Contabilitatea publica s-a extins treptat si in celelalte domenii ale administratiei publice prin legea din anul 1895. Niciuna din aceste legi, aparute nu face referire la sistemul stiintific al partidei duble. Desi contabilitatea in partida dubla devine obligatorie in tara noastra abia prin legea din anul 1929, catastifele cu insemnari contabile, apartinand negustorilor din Brasov si Sibiu, demonstreaza ca acestia cunosteau practicile contabile venetiene inca din secolul XVI. Multe case de comert brasovene practicau calculul economic si tineau contabilitatea dubla dupa regulile lui Paciolo.
Emanoil Ioan Nikifor - Pravila comertiala (Brasov 1837)
Prima carte de contabilitate in limba romana, scrisa cu litere chirilice. Desi este o traducere a unei lucrari scrisa de un autor austriac, nu se poate sa nu remarcam obiectivul tiparirii ei in limba romana, marturisit de Emanoil Nikifor in partea introductiva: ”Vroiesc ca si romanii nostri sa nu ramana mai jos decat celelalte natii, pentru aceea m-am sarguit si ma sarguiesc a traduce cateva carti folositoare tinerimii, care, pana acum in limba nationala nu le-am avut si ale da cat de curand si in tipari, spre a fi tuturor, care le vom imbratosa spre o mica invatatura.”Insistand asupra rolului si a importantei contabilitatii in toate activitatile si la toate categoriile sociale, autorul recomanda ca: “fie acela boer ori profesionist sau si macelar sau diplomatic sa traiasca cu buna randuiala in lucrarea sa”. De altfel, intreaga lucrare, conceputa sub forma unui dialog intre dascal si ucenicul sau, este dominata de sfaturi si recomandari menite sa contribuie la prosperitatea comerciantilor romani. Autorul sublinia ca negustorilor le este de folos sa stapaneasca cat mai bine geografia comerciala, corespondenta comerciala, aritmetica comerciala, limbile straine si legile comerciale.Emanoil Nikifor a avut o contributie deosebita si in legatura cu intocmirea bilantului. Rationamentul sau a pornit de la ideea ca bilantul trebuie incheiat cel putin o data pe an, pentru a se cunoaste situatia averii si a capitalului, evolutia activitatii economice si rezultatul final. In opinia sa, cresterea capitalului poate fi cunoscuta prin bilant. Principiile intocmirii bilantului au fost enuntate prin recurs la practicile venetiene. Dupa ce a definit bilantul ca pe o cumpana – balanta cu doua talere -, in care talerele trebuie sa se echilibreze pentru ca, in caz contrar, exista castig sau pierdere, dupa cum talerul din stanga este mai greu decat cel din dreapta sau invers, autorul a prezentat un model de bilant si un model de registru de casa, explicand atat liniatura, cat si modul de inregistrare si de soldare.
E.I. Nikifor are deosebitul merit de a fi primul autor roman care a facut cunoscute notiuni de contabilitate, comert si morala, drept comercial si aspecte privind calculul economic.
Vasile Urzescu – Epistolarul (1840)
Desi lucrarea se afla sub influenta literaturii contabile franceze, contributia adusa de Vasile Urzescu literaturii contabile romanesti este meritorie atat prin originalitatea explicatiilor, posibila prin intelegerea problemelor de tehnica contabila, cat si prin claritatea si simplitatea exprimarii.
Dimitrie Iarcu – Doppia Skriptura (1844)
Este o traducere din limba franceza a unei lucrari de contabilitate scrisa de J. Jaclot si structurata in douazeci si una de lectii, astfel incat sa permita insusirea contabilitatii fara profesor. Lucrarea este scrisa cu mare talent pedagogic, la sfarsitul fiecarei lectii fiind reunite cateva intrebari, insotite de numarul paginii la care se poate afla raspunsul corect. Daca pentru literatura contabila franceza, scrierea lui Jaclot nu a adus noi contributii stiintifice, in schimb, pentru literatura contabila din tara noastra, traducerea realizata de D. Iarcu a avut o importanta incontestabila, fiind prima carte in care contabilitatea a fost examinata in detaliu. Contributia lui Iarcu s-a materializat in explicarea termenilor comerciali si contabili si inlocuirea lor cu termenii cei mai apropiati si cunoscuti din limba romana. A fost posibila astfel raspandirea cunostintelor de contabilitate in Romania, traducerea lui Iarcu fiind solicitata atat in Moldova, cat si in Transilvania. Rezultatele nu au intarziat, pentru ca dupa douazeci de ani de la aparitia acestei lucrari, s-au infiintat primele scoli comerciale, unde contabilitatea ocupa primul loc intre disciplinele de studiu.
Ion Ionescu de la Brad (1819-1899)
Alt autor roman care a militat pentru raspandirea cunostintelor de contabilitate in tara noastra. A fost numit prin decretul domnesc din 29 septembrie 1859 profesor de contabilitate, economie politica si financiara si prin studiile sale a militat pentru introducerea contabilitatii in toate programele de invatamant. Inca din anul 1870, marele specialist moldovean in probleme de agricultura, dar in egala masura si in domeniul stiintelor economice, a fixat principiile contabilitatii in partida simpla si a contribuit la clarificarea conceptului de contabilitate in partida dubla. In anul 1870 I. Ionescu de la Brad a publicat lucrarea "Un mic tratat de contabilitate", in care recomanda o contabilitate simplificata pentru gospodariile taranesti mici si mijlocii, aparute in numar mare dupa reforma agrara din anul 1864. A propus introducerea “Registrului unic al cultivatorului”, care era intocmit conform principiilor contabilitatii simple. In conceptia autorului, contabilitatii ii putea reveni si rolul de mijloc de instruire economica a taranimii. In tratatul sau de contabilitate sublinia ca „omul ce tine calculele sale din scurt, nu se ruineaza”. I. Ionescu de la Brad a fost primul autor roman preocupat de aplicarea contabilitatii in agricultura si a realizat prima incercare de „normalizare” a contabilitatii in acest domeniu, atat in tara noastra, cat si in Europa. De asemenea, este primul autor roman care a inteles ca principiile contabilitatii duble se pot aplica atat in industrie si comert, cat si in agricultura si in administratia de stat. In scrierile sale a folosit simbolizarea conturilor si a fost interesat de problema rationalizarii contabilitatii.
Theodor Stefanescu - “parintele contabilitatii romanesti”
In anul 1873 a publicat, intr-o prima editie, cursul de contabilitate "Contabilitatea in partida dubla", republicat ulterior in opt editii, pana in anul 1908. Prin fiecare retiparire, lucrarea a fost modificata si imbunatatita, atat in ceea ce priveste forma, cat si fondul stiintific si practic al contabilitatii. Opera lui Th. Stefanescu marcheaza inceputul literaturii contabile din Romania, cu un pronuntat caracter national si, fara indoiala, original. Este memorabil inceputul acestei carti: ”Ordinea este lumina. Unde se administreaza fonduri fara contabilitate, care nu este decat stiinta ordinei, acolo nu este decat intuneric.” Autorul a fost preocupat de definirea si incadrarea contabilitatii: daca la inceput considera contabilitatea o arta, mai tarziu, in editia lucrarii din anul 1896, a definit contabilitatea drept “stiinta care ne invata arta de a stabili conturile si de a le uni pentru incheierea socotelilor…”.Th. Stefanescu a reusit sa demonstreze, cu peste un secol in urma, importanta deosebita si misiunea contabilitatii, puterea ei de cunoastere si utilitatea in toate sectoarele economiei. A aparat stiinta si profesia contabila si a depus eforturi importante pentru introducerea studiului sau in toate scolile si in anumite facultati.S-a implicat si in domeniul bancar, fiind organizatorul si primul director al Bancii Nationale a Romaniei. A cercetat modul de organizare a sistemului bancar si a mecanismului contabil, studierea acestor aspecte fiind o premiera, atat pentru literatura contabila romaneasca, cat si pentru cea straina.In literatura contabila din tara noastra, lucrarea lui Th. Stefanescu are deosebitul merit de a fi primul curs care a depasit stadiul traducerilor si al prelucrarilor. Este lucrarea care a instruit primii contabili romani, primii profesori de contabilitate si primii cercetatori si autori de lucrari de contabilitate din Romania.
