Contabilitatea, asemenea stiintelor sociale, este o constructie a mintii umane, avand rolul de a surprinde si reprezenta realitatea si anume realitatea economica. Este deci corect sa ne intrebam daca se poate vorbi de un adevar in contabilitate si in ce masura instrumentele contabilitatii sunt adecvate surprinderii unei realitati din ce in ce mai complexe. Contabilitatea nu reflecta decat un anumit real si anume realul contabilizabil. Acesta nu este decat o frantura din real si anume acela referitor la sfera economica si care in plus este cuantificabil. Ce se intampla cu partea calitativa a acestei realitati? Este ea condamnata a fi ignorata de contabilitate sau trecuta la nesfarsit in randul problemelor insolvabile?Este lucru bine stiut ca se tinde in contabilitate spre o perfectionare a instrumentelor si tehnicilor pentru a se permite cuantificarea si reprezentarea si a aportului elementelor calitative(cum este pregatirea personalului) la bunastarea intreprinderii.
O particularitate a contabilitatii o constituie si faptul ca in contabilitate omul este atat obiect cat si subiect. Aceasta nu trebuie sa insemne ca adevarul este relativ, ceea ce ar conduce la haos, ci ca adevarul intr-un domeniu ca al contabilitatii nu poate fi decat un adevar ce se enunta si ramane valabil tot atat tip cat conditiile in care a fost demonstrat raman valabile.
Putem usor observa ca nu exista in contabilitate o reprezentare unica asupra aceleiasi realitati.
Este imaginea fidela adevarul contabilitatii?
Exista mai multe conceptii referitoare la notiunea de imagine fidela. Planul contabil general francez considera ca imaginea fidela este rodul conformitatii cu regulile si sinceritatii, la care adauga si prudenta. In recomandarile date de organismul profesiei contabile americane, credibilitatea situatiilor financiare avea la baza fidelitatea prezentarii informatiilor(present fairly), in conformitate cu principiile contabile general admise(GAAP)(generally accepted accounting principles). Cele doua definitii sunt criticabile prin faptul ca obtinerea adevarului nu poate fi legata de o conformitate fie ea cu regulile, fie ea cu principiile general admise, adica de un cadru rezultat al normarii si deci vointei umane la un moment dat. Pentru a nu lua decat un exemplu, cum am putea vorbi de adevar sau de fidelitate in contabilitate atunci cand deprecierea trebuie inregistrata in conformitate cu un catalog si nu tinand cont de situatia reala? In aceasta situatie ne intrebam daca mai poate fi vorba de stiinta atunci cand contabilitatii, in telul pe care-l urmareste de a descoperi adevarul, i se impun reguli fiscale si alte norme si principii straine de telul sau? Dar daca normei, care nu este stiinta, i se permite sa intervina asupra contabilitatii in opera sa de reprezentare fidela a realitatii, nu este ca si cum in experientele dintr-un laborator ar interveni statul si ar impune purtarea obligatorie a unor ochelari ce deformeaza realitatea? La ce fel de rezultate ne-am mai putea astepta atunci?
Exista insa si o alta acceptiune a imaginii fidele, mai completa si care satisface mai bine exigentele unui adevar stiintific: aceea anglo-saxona.Conform acesteia, imaginea fidela (“true and fair view”) ar avea doua componente si anume: sinceritate si fidelitate.
Sinceritatea este “numai o etapa, printre altele, pe drumul cautarii unei imagini fidele a intreprinderii, care sa satisfaca criteriul calitativ de fidelitate. Rezulta ca, prin prisma posturii de criteriu calitativ, notiunea de fidelitate convine mai bine decat cea de realitate, pentru ca aceasta din urma este insuficienta, cand apare intr-un context neadecvat. Fidelitatea nu este numai realitatea descrierii, ci prezentarea neinselatoare a acestei realitati.”
Aici nu ni se mai vorbeste despre o conformitate cu normele, pentru ca asa cum se stie in contabilitatea anglo-saxona primeaza rationamentul profesional al contabilului, singurul in stare sa produca credibilitate in contabilitate, inarmat fiind cu sinceritatea si mai ales cu fidelitatea sa, dar nu in ultimul rand cu profesionalismul sau. In concluzie, la intrebare se poate raspunde ca in viziune anglo-saxona, imaginea fidela este si trebuie perceputa ca adevar in contabilitate.
Exista insa si o alta acceptiune a imaginii fidele, mai completa si care satisface mai bine exigentele unui adevar stiintific: aceea anglo-saxona.Conform acesteia, imaginea fidela (“true and fair view”) ar avea doua componente si anume: sinceritate si fidelitate.
Sinceritatea este “numai o etapa, printre altele, pe drumul cautarii unei imagini fidele a intreprinderii, care sa satisfaca criteriul calitativ de fidelitate. Rezulta ca, prin prisma posturii de criteriu calitativ, notiunea de fidelitate convine mai bine decat cea de realitate, pentru ca aceasta din urma este insuficienta, cand apare intr-un context neadecvat. Fidelitatea nu este numai realitatea descrierii, ci prezentarea neinselatoare a acestei realitati.”
Aici nu ni se mai vorbeste despre o conformitate cu normele, pentru ca asa cum se stie in contabilitatea anglo-saxona primeaza rationamentul profesional al contabilului, singurul in stare sa produca credibilitate in contabilitate, inarmat fiind cu sinceritatea si mai ales cu fidelitatea sa, dar nu in ultimul rand cu profesionalismul sau. In concluzie, la intrebare se poate raspunde ca in viziune anglo-saxona, imaginea fidela este si trebuie perceputa ca adevar in contabilitate.
